Noapte

Noapte iar. Pentru ea nu se mai sfarsea. Intunericul o cuprinde si asemeni unui sarpe o sugruma si ii intra prin ochi, pe gura, pe nas; vrea sa ajunga, trebuie sa ajunga la sufletul ei. Acolo mai exista un pic de nectar, speranta, ce trebuie consumat si raul secat. Mainile firave lupta, se misca frenetic, o raza calda si straina a soarelui alunga reptila. Poate sa respire, ochii vad din nou, gura poate sa simta gustul dulce, raul izvoraste din abundenta. Prin tavanul crapat cerul se deslusea plin de stele; o dorinta ii fulgera pieptul. Inutil totusi, caci stelele nu cad pentru ea. Vrea sa se ridice, dar un picior e rupt si pe jumatate ingropat in pamant. Cu chipul schimonosit isi arcuieste degetele si sapa pamantul sa se elibereze. O picatura rece I se prelinge pe chip urmata de inca una si inca una, ploaia se iveste si pamantul se inmoaie. Se ridica urland caci durerea e mare si schiopateaza catre usa; care usa? Caci demult nu mai exista. A deschis-o si bestiile au dat navala, au smuls-o. Afara, luna se odihnea pe pamant, grasa si lenesa. Licurici zburau frenetic incercand sa oglindeasca stralucirea stelelor. Intinde mana si atinge unul. Acesta cade pe pamant si se stinge; plange, distruge tot ce atinge. Isi pleaca chipul si se dezbraca, lasa in urma hainele inglodate si paseste catre luna. Un strigat si apoi liniste, luna a inghitit-o…

Destin 1

Sfarsit de vara, soare, cald, sufocant. Isi tragea picioarele dupa ea cu greutate si se oprea des sa se uite in urma. Inaintea ei, fratele si tatal ii carau bagajele. Incepea primul an de facultate iar amalgamul de sentimente ii rascoleau matele si ii umpleau cu plumb picioarele. Ajunsa in fata camerei de camin strangea cheia in palma si se gandea ca odata ce va deschide usa o noua viata si o noua lume se va asterne inaintea ei. Si-o dorea, voia sa scape de multe, isi dorea ceva nou insa, ciudat sau nu, se temea de acest nou. Intrata in camera privi in stanga  si in dreapta; spatioasa camera, insa parca totusi mica pentru cele 4 paturi pe care le acomoda. Isi arunca bagajele pe unul dintre paturi si se priponi la geam. Statea la etajul 4 al caminului si putea vedea terenul de sport si facultatea cu usurinta. Studentii intrau si ieseau din facultate ca dintr-un furnicar. Un zambet ii schimonosi chipul. Rasufla adanc si se arunca pe pat cu gandul sa digere circumstantele dar in usa se rasuci o cheie. Era Dana, cea mai mare locatara a camerei de camin; mare de varsta caci fizic nu depasea 1.50 m. S-au imprietenit repede, iar Dana se oferi sa-i arate imprejurimile si sa o invete cum merg lucrurile. Ii era recunoscatoare, chiar isi dorea un mic ajutor. Zilele se succedau fara prea mari evenimente, cunostea zilnic pe cineva nou, insa se simtea apropiata de o anume fata, Mari, colega de grupa. Era iesita din tipar, ciudata, la fel ca si ea si probabil de aceea o placea. Intr-una din iesirile lor prin oras se oprira in fata catedralei dezbatand diferite subiecte. Radeau si se prosteau, se aprindeau in contraziceri. Prin fata lor, prinsi tot intr-o discutie aprinsa, doi baieti le acaparara atentia. Mari zambi si se ridica indreptandu-se spre ei. Ii servi o palma peste ceafa unuia dintre ei:

- Nu mai saluti lumea?

- Cacat! Nu te-am vazut, eram prins in conversatie! Ce faci?

- Plimbari nocturne. Tu?

- Singura?

- Nu! Cu ea.

Si indrepta un deget catre fata care zambea timid pe scarile catedralei. Ea se ridica si cobori sa se alature grupului pentru a fi prezentata cordial.

- Gabriela!

- Petru!

Si Petru isi vazu in continuare de discutia cu Mari ignorand-o. Gabriela profita de aceasta lipsa de interes fata de ea ca sa studieze specimenele masculine. Facea des asta, ii placea sa analizeze fiecare gest, grimasa, cuvant. Petru, un rocker pletos de un metru saptezeci si ceva de centimetri, isi acompania cuvintele cu gesturi largi. Privirea un pic incetosata si chipul inflacarat denota prezenta in organismul sau a alcoolului. Era amuzant si carismatic, grimasele sale fiind cat se poate de atragatoare. Isi pleca putin privirea, astfel incheindu-si procesul analitic si rasufland adanc isi spuse ca nu e genul ei. Baieti saluta respectuos si isi vad de drum.

- Mare figura de om si asta.

- Da! Observ. Si foarte “vesel”!

Incepuse sa ii placa mult noua ei viata. Ii placeau si colegele de camera. Petreceau mult timp impreuna in zilele lor libere. Intr-o dimineata foarte insorita muzica duduia in boxele mici de calculator. Toate erau bine-dispuse si sumar imbracate, pregatindu-se fiecare pentru o noua zi de cursuri. Gabriela era tolanita in patul cel mai aproape de usa citind “Codul lui DaVinci”. Galagia mare de pe palier le facu atente. Se auzeau voci de baieti in caminul pentru fete. Fiecare specula prezenta masculilor in cuibul lor. Vocile se auzeau tot mai tare pana ce s-au concretizat intr-un ciocanit in usa. Dana dadu muzica mai incet si fugi sa deschida. 4 baieti faceau reclama la pasta de dinti, una cu aroma de bere, de altfel, voiosi nevoie mare. Tineau in maini flyere si le invitau la diferite evenimente studentesti si petreceri organizate pe moment. Fetele se amuzau cumplit, mai putin Gabriela care statea linistita in pat. Insa una din voci ii starni curiozitatea asa ca se ridica sa intalneasca sursa. Era Petru. Zambi in coltul gurii, le dadu pe fete de la usa si ii invita pe baieti sa isi vada de drum. Petru isi facu loc si veni mai aproape de usa. Respira adanc si isi infipse o mana in tocul usii, asta ca sa nu cada, si o invita pe Gabriela la o plimbare cu motorul. Aceasta zambi calm si refuza politicos spunand ca ramane pe alta data, ea stiind ca acesta nu poseda motor. Petru insista si scoase telefonul din buzunar si ii ceru numarul. Ea refuza insa ii oferi in schimb ID-ul de messenger pe care Petru si-l nota cu mare greutate caci vaporii bauturii si ai textelor ce le indruga ii incetosau privirea,  si cu o fluturare de mana le inchise usa.

Trecusera cateva zile de la incidentul cu masculii. Era weekend si se indrepta catre casa. Ajunsa acolo se refugie in camera ei cum facea de obicei si porni calculatorul. Spre surpriza ei avea un mesaj de la Petru:

- De ce mi-ai dat ID-ul de messenger si numarul de telefon nu?

- Pentru ca pe messenger iti pot da ignore daca nu imi convine ceva.

Fum

Soarele ardea cu putere. O raza ratacita, ce se reflecta din ochelarii lui, o facea sa isi mijeasca ochii. O enerva, si totusi el arata mai bine asa pentru ca nu il mai vedea. Fumul inecacios ce venea de la tigara pe care o agita plin de el o facea sa zambeasca; se simtea ca la un show de magie, uite iubirea, puf! nu mai e iubirea. Explicatiile lui erau alcatuite din cuvinte alese, bine gandite:

- Ma lasi rece! Nu te mai iubesc! Tu esti de vina!

Da, ea era de vina! Ea era de vina ca nu a facut cale intoarsa la primul semn de mojicie, ca a tacut cand trebuia sa rabufneasca, ca a iertat cand nu trebuia… ca l-a iubit. O lacrima se incapatana sa dea navala insa o rasuflare adanca o evapora. De ce sa planga? Pentru ca a pierdut ani langa el? Pentru ca l-a iubit atat de mult ca niciun arhaism sau neologism nu putea reda intensitatea sentimentelor? Ca a inchis ochii in naivitatea ei? Puf! Apa sub pod! Zen!

Se ridica usor, calm, cu miscari controlate, calculate, ii zimbi mojicului, il saruta pe frunte si il sterse usor cu un deget in coltul gurii:

- Aveai un pic de grisulet cu lapte de azi dimineata!

Simbolul falic pe care il pufaia si rasucea intre degete ii cazu si i se rostogoli la picioare ei lansand un nor de fum care ii invalui  plecarea!

Crow

857325_514819351903327_92385683_o

Two things

“Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I’m not sure about the universe.”
― Albert Einstein

It feels like fire

Ceasul

time_is_passing____by_coscos-d4mwjpxIsi tinea capul in palme. Ceasul din perete, al carui sunet se ineca in linistea din camera, arata o ora mult prea matinala. Privirea-i scrutatoare ii era atintita asupra acestuia de parca el ar fi fost cauza lipsei sale de somn. Nenumarate nopti si le-a petrecut asa, intorcandu-si constiinta pe dos si smulgandu-i captuseala intima. Cauta raspunsuri, solutii, insa gasea numai intrebari; timpul trecea, anuntat de galopul ceasului, iar ea era in acelasi loc privind prin gardurile vii ale zilelor. Taciunea ochilor sai capata licariri cristaline din cand in cand facand-o sa clipeasca dur de parca ar fi vrut sa-i stoarca, sa-i sece. Se tortura incercand sa stinga soarele rosu al patimii ce-i parjolea cu nesatiu sufletul. O groaza de entitati emotionale se contorsioneaza, se muleaza, se revolta in interiorul sau si nimic in calea lor. Pielea ii este ultima bariera, insa pe ici pe colo mici crapaturi dau de inteles ca si aceasta mai are putin si capituleaza, lasand sa se reverse intreaga revolutie de sentimente.  O eliberare isi dorea, si poate ca aceasta revarsare ii era raspunsul… sau sfarsitul…

 

Miercurea fara cuvinte (12)

cloudsMai multi norisori la Carmen!

Azi ne-am plimbat!

Azi ne-am plimbat! Am plecat la drum dimineata cand erai odihnita, abia trezita. Am ras si ne-am jucat pe drum, caci tare iti mai place sa fii plimbata cu masina. In curand, insa, Mos Ene isi imprastie pulberea peste ochisorii tai facandu-te sa zambesti somnoros.

Te-ai uitat la mine, eu ti-am zambit si apoi te-ai luat la tranta cu Mos Ene pe care doreai sa-l alungi cu putina joaca. Insa el e mare, tu inca mica, si te-a rapus, asa ca ai pus capsorul pe pieptul meu si te-ai lasat purtata pe norisori catre lumea viselor.

Esti atat de frumoasa incat toti oamenii care treceau pe langa noi isi lipeau privirea de chipul tau si zambeau; cred ca le ramaneai mult timp pe retina caci le putea zari zambetul pe buze multa vreme dupa ce treceau de noi.

Olivia

Sunt mama!

A trecut multa vreme de cand nu am mai scris ceva aici. Imi lipseste blogul mult, insa am ajuns intr-un moment in viata mea care imi necesita deplina atentie. Am fost insarcinata, iar acum am devenit mama… de doua luni de zile plang, rad, ma bucur, ma ingrozesc la un cu totul alt nivel. Pitica mea m-a teleportat intr-o alta dimensiune unde ma simt practic o super-femeie. Corpul meu este in simbioza cu trupsorul ei; stiu inainte de a se trezi ca ea urmeaza sa faca asta, stiu dupa cum plange ce o doare, dupa cum se uita la mine, ce are nevoie. Am auzit de aceasta intuitie de mama, insa uneori depaseste cu mult stadiul de “intuitie”. Nici sentimentul de iubire nu mai e acelasi, si el a escaladat noi inaltimi, dau pe afara de iubire; o iubire coplesitoare, protectoare, intuitiva, posesiva, foarte posesiva. Am fost despartita de ea 30 de minute astazi si am simtit un gol imens, nu ma puteam gandi decat la ea si la faptul ca numai eu stiu ce are ea nevoie, numai eu stiu s-o calmez, de parca numai eu am copil pe intreaga planeta! :) Ma uit la ea si nu imi vine sa cred ca a iesit din pantecul meu, ca trupul meu a gazduit o asa fiinta extraordinara. Doarme acum! Si totusi nu-mi pot lua ochii de la ea caci atunci cand doarme face cele mai dulci grimase pe care le-am vazut vreodata, in fiecare zi ma uimeste cu una noua. Sunt mama! Eu…sunt mama! Imi tot repet aceste cuvinte si totusi inca pare a fi totul aievea.

baby-nursery-decor