Azi n-am chef!

Azi n-am chef de nimic! Nici macar gandurile nu au chef sa se decanteze, continua sa-mi tulbure capul, iar ochelarii nu mai reusesc sa-mi limpezeasca privirea. As sta in pat si m-as uita la filme toata ziua, sau mai bine, as pleca, m-as plimba pe drum fara o destinatie anume. Dar e frig, e prea frig afara. Doar uitandu-ma pe geam imi ingheata orice intentie. Nu mi-am ales o zi buna sa ma simt asa… am o groaza de articole de scris. Bleah! N-am chef! Stand la calculator, privesc rafturile unde tin o parte din colectia mea de agende (sunt obsedata de ele) si una in mod special imi sare in ochi. Copertile ei albastre imi pun intotdeauna un zambet pe buze. O am de multa vreme. E rupta, ingalbenita, ravasita, dar nu am renuntat si nu voi renunta la ea. In interiorul copertilor ei se afla pagini din copilaria mea, desene, versuri si chiar un roman (mult spun “roman”, sunt cateva pagini, vreo 20, pe care le-am scris pe undeva prin clasa a patra, dar in mintea mea erau un roman). Eram foarte mandra, chiar i l-am aratat si doamnei invatatoare care mi-a zambit frumos si mi-a spus sa nu ma las niciodata de scris. Mi-au ramas intiparite in minte vorbele ei. Si se pare ca nu m-am lasat de scris. 🙂 As vrea sa ma intorc la acele vremuri. Acele vremuri cand ma piteam pe sub masa (caci acolo, departe de privirea parintilor mei, imaginatia mea putea sa zburde nestingherita) si scriam povesti si diferite compuneri. Acele vremuri cand incercam sa strecor papusa in ghiozdan si s-o iau cu mine la scoala sa ma laud cu hainutele cele noi pe care i le facusem. Those were the good old days! N-am chef, dar trebuie sa-mi termin treaba. M-ajuta cineva cu un sut, doua (ca nu ma las convinsa prea usor) in fund sa ma urnesc?

S-ar putea sa-ti placa si acestea

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...