Lost

Ma pierd in idei ce clocotesc pe focul sentimentelor, luciul taios al ratiunii fiind sfredelit de duritatea acestora. Incerc sa evadez, sa ma las prada ritmului obsedant al iubirii insa cand incerc sa imi iau avant realizez ca sunt inca ancorata de pamant. Noaptea mi-a devenit prietena, s-a transformat in ploaie pentru trupul meu arzand, pentru inima mea, ma spala de azi, de trecut, invocand uitarea.

Astept, si totusi astept in zadar mila de la uitare, caci amintirea e mai vie ca niciodata si mai napraznic taie decat ratiunea care mai adoarme. Nu credeam sa simt asta vreodata, insa mi-e dor de un vant rece nascut in cap sa ma prinda in mreje si sa-mi inghete sangele in vine. Dulcile visuri ce se parguiau in mine s-au nascut moarte, distruse sunt temeliile mele, insa moartea neimpacata ii va aduce si durerii sfarsitul.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

One

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...