Timp oprit

Follow my blog with Bloglovin Soarele intra nestingherit in camera sufocand tot in calea sa. Ea statea trantita cu picioarele atarnand pe marginea patului, leganandu-le intr-un ritm constant asemeni unui metronom. Ochii , ce aveau densitatea nefireasca a unei lupe, ii erau atintiti pe tavanul acum auriu. Era afundata intr-o mare de amintiri, sentimente, si […]

Continue Reading

Scrisoare catre… mine

Draga mea, Imi doream sa-ti scriu pentru ca simteam nevoia sa iti spun cateva lucruri despre noi si ce am descoperit despre viata. Ma gandesc adesea cu drag la tine. Imi lipsesti! Imi lipseste naivitatea ta, senzatia de piept prea-plin de speranta si visuri. Iti mai aduci aminte de camera noastra unde petreceam atat de mult […]

Continue Reading

Cana plina

Vreau sa simt ceva… altceva… In fiecare zi indes adanc, cu inghitituri mari, orice dorinta, orice sentiment de dor de mai bine. Vreau sa simt altceva inafara de ura, dispret, regret, resentimente. Imi port gandurile ca pe o cana plina. Ma opresc din drumul meu din cand in cand ca oglinda lichidului din cana sa […]

Continue Reading

30.03 Persoana stricata

“Cum poti controla ce simti? Cum te decizi sa nu simti ceva? Sunt o persoana stricata, un mecanism caruia i s-a ars ceva, sau ii lipseste ceva pentru a functiona corect. Mereu m-am intrebat unde, cand si cum s-a produs aceasta defectare a mea. Ma gandesc ca undeva ascuns printre amintiri trebuie sa fie raspunsul, […]

Continue Reading

Femeia cu suflet pierdut – 17.03 Prima pagina

“Imi amintesc de copilarie ca fiind una scurta, un amalgam de resentimente, tristete, visuri, dezamagiri, singuratate, speranta. Petreceam mult timp singura, aveam o viata launtrica si o imaginatie bogata, asa ca ma lipseam de multe ori de compania altora. Imi placea sa desenez, sa scriu povesti, sa stau ghemuita pe tocul geamului privind cerul si imaginandu-ma […]

Continue Reading