Adio

Il privesc din spatele unei perdele de lacrimi. Ochii inecati de saratura durerii ce izvoraste din fantana tulburata a sufletului meu, nu ii mai pot distinge chipul ale carui trasaturi, alimentate de dorinta de a subjuga si umili, au capatat proportii demonice.

Ii ascult vorbele cu umilinta, simtind un val de resemnare care imi scalda picioarele. Bratele lui, fluturand in aer, il fac sa arate ca un animal turbat, disperat sa propage boala ce ii mananca creierul. Ii simt saliva incarcata de putregai prelingandu-se pe pielea mea cautand o cale de a patrunde in mine, in fantana mea, sa guste din nectarul ei; si simt ca poate ar fi mai bine sa renunt, sa imi deschid gura, sa-i inghit otrava, sa ii dau ce isi doreste, sa sfarsesc chinul. Si buzele incep sa se miste, involuntar.

 Un vant puternic se porneste, si in valurile lui pot distinge notele unui cantec pe care inca nu il pot deslusi, insa vocea ce il emite imi e cunoscuta. Ma imbie, iar buzele mi se strang intr-un zambet pe masura ce vocea devine tot mai familiara iar notele se strang intr-o hora ametitoare ce imi incanta urechile, acoperind cu totul ragetele animalului din fata mea.

Lacrimile seaca, ochii se limpezesc, verdele straluceste din nou; capul se dezlipeste de pamant. Buzele se arcuiesc, ramificand zambetul pe chipul meu; palmele se dezlipesc de la pieptul meu si se strang in pumni pe langa corpul ce isi umple in sfarsit plamanii cu aer.

Vocea purtata de vant ce imi incanta urechile imi linisteste sufletul, imi limpezeste fantana, si imi permite sa gandesc, sa cred in mine.

Bestia spumeganda se pierde in propriul venin si cade la picioarele mele impotenta.

Ma apropii de el tremurand, ii strang mana si ii spun ‘adio’.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...