Aimee I

Era o noapte racoroasa de iulie. Strazile, ravasite de o ploaie torentiala de vara, erau pustii, insa ecoul unor paso pierduti rupeau tacerea. In curand, in lumina palida a felinarelor, o figura incepea sa capete contur. Silueta fantasmatica se sprijini de un gard, lasa bagajul jos si rasufla usurata. Pantofii ii erau stropiti cu noroi la fel ca si poalele rochiei.

Parul lung, grupat in suvite groase de ploaia de mai devreme parea negru, insa lumina felinarelor descoperea un rosu puternic. Isi prinse parul intre palmele sale micute si il stoarse viguros, descoperind un chip angelic cu ochii mari, verzi, o gura ca un boboc de trandafir si pistrui razleti. Se uita cand in dreapta, cand in stanga, cu o privire pierduta, nu stia unde se afla. Isi apuca valiza grea si porni din nou la drum. Vantul sufla tare, ravasind coamele copacilor si micutul trup ud leoarca.

Casele mari si invechite pareau reci, neprimitoare, ca niste morminte peste care taifasuiau sufletele vesnice. Tanara fata se opri in fata unor porti mari de fier ruginit care ingradeau o casa micuta, ale carei caramizi faceau cu ochiul trecatorilor de sub tencuiala scorojita. Isi continua drumul catre usa cu greutate caci balamalele erau inecate in rugina, semn ca rar erau deschise. Ajunsa in fata usii, ciocani timid. Intr-un colt al casei, lumina palida a unei lumanari anunta ca exista viata in acea casa.

Scartaituri groaznice acompaniau pasii gazdei, care ajunsa la usa, incepu sa desfaca doua incuietori si un lacat. Usa se deschise, iar ochii fetei in loc sa se micsoreze de la lumina lumanarii se marira la vederea gazdei.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

5 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...