Aimee II

Parea o femeie inca tanara, nu avea mai mult de 40 de ani, insa viata a lasat urme hidoase pe chipul sau. Obrazul drept era marcat de o cicatrice groasa care i se intindea de la coltul gurii pana la coada ochiului, schimonosindu-i privirea. De-a lungul gatului se puteau observa cicatrici mai mici, rotunde, provocate probabil de ceva incins.

Vazand femeia ca tanara a amutit, indeparta putin lumanarea, punandu-si chipul intr-un con de umbra.

– Spune fata mea! Ce te-aduce la mine?

– S…sunt Aimée!

– A da! Intra draga mea, ma duc sa-ti aduc o patura sa nu racesti. Uite aici, pune-o repede pe tine si urmeaza-ma la bucatarie sa-ti fac un ceai fierbinte.

Femeia se lumina la chip la vederea lui Aimée. Ajunse in bucataria mica, oaseza pe scaunel prapadit si se grabi sa puna de ceai.

– Imi pare nespus de rau pentru parintii tai! Cata suferinta trebuie sa simti acum…

– Asa a fost sa fie, desi nu inteleg de ce  mi i-a luat pe amandoi. Boala a fost necrutatoare!

– E bine ca pe tine te-a crutat!

– De ce? As fi preferat sa fiu cu parintii mei acum. E groaznic sa stii ca esti singur, ca acum ca ancorele tale au fost secerate si zac pe undeva pe fundul oceanului, o sa fii luat de valuri, spulberat, aruncat pe tarmul cine stie cui lumi.

– Te inteleg! Dar gandeste-te ca poate Dumnezeu are ceva special pus deoparte pentru tine.

– Special? Nu cred!

– Nu deznadajdui! O Doamne am uitat de ceai! Uite aici, be-al acum cat e fierbinte.

– Ma iertati ca va intreb, dar cum am ajuns in custodia dumneavoastra? Nu v-am mai vazut niciodata.

– Este o poveste lunga. Eu si mama ta ne cunoasteam inca din copilarie. Ea a fost sprijinul meu intr-o perioada intunecata a vietii mele. Dupa ce s-a maritat cu tatal tau si au fost nevoiti sa se mute am tinut legatura prin scrisori. Cand am aflat de boala ei am suferit cumplit, un suflet atat de bun nu merita o asa soarta. In ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o mi-a spus ca simte moartea otravindu-i fiecare celula din trup. Atunci mi-a atasat si imputernicirea, rugandu-ma sa am grija de tine asa cum si ea a avut grija de mine. Am acceptat fara sa clipesc, jurandu-i ca am sa te iubesc ca pe propria-mi fiica.

– Va multumesc! Daca mama a avut incredere in dumneavoastra, o sa am si eu.

– Draga mea, lasa-ma sa-ti castig increderea, va valora mult mai mult. Acum e timpul sa iesi din hainele acelea ude si sa te odihnesti; e tarziu. Maine vom vorbi mai multe.

O lua pe Aimée de mana si o conduse in capatul scarilor unde se afla noua ei camaruta. Ii aseza valiza intr-un colt, se mai uita putin prin camera sa fie sigura ca totul este in ordine, se apropie de Aimée si o saruta pe frunte:

– Noapte buna fata mea!

Aimée ii multumi cu un zambet.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

5 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...