Pisica Neagră

Razele soarelui abia ivit in zare erau inghitite cu lacomie de coroana unui tei care se afla chiar in fata geamului camerei lui Aimee. Vantul care adia usor, se impleticea printre florile aromate purtandu-le savoarea departe. Smulgandu-se din stransoarea impletiturii, misca ramurile permitand luminii sa intre in camera dezvaluind-o pe Aimee care statea pe marginea patului culegand cateva lacrimi in palme. Dorul de casa si de familia sa era de nesuportat, o constanta injunghiere in piept.

Se dadu jos din pat, isi aranja rochita si se privi in oglinda micuta atarnata pe un perete. Lacrimile sarate ii iritasera ochii, insa roseata aceea nu facea decat sa-i scoata si mai mult in evidenta irisul de un verde puternic. Isi aranja cateva suvite rebele, trase aer adanc in piept si iesi din camera.

Din pragul unei usi alaturate simti atingerea unei priviri curioase.

- Buna dimineata!

Vocea groasa, usor ragusita o scoase din paralizia sa.

- Bu..buna dimineata! Imi cer scuze daca te-am trezit. Eu sunt Aimee.

- Nu m-ai trezit. Tocmai ma pregateam sa ies cand am auzit usa ta deschizandu-se si am zis sa astept sa te cunoasc. Eu sunt Claude. Imi pare bine de cunoastinta.

Barbatu care parea a fi cu doar cativa ani mai mare decat ea, parasi confortul camerei sale si se aprpie de Aimee pentru a-i saruta mana. Fizicul sau facea nota discordanta cu vocea sa. Avea un trup firav, mult prea slab pentru statura sa, iar obrajii, practic inexistenti, erau supti scotand si mai mult in evidenta nasul mare. Singurele trasaturi frumoase se regaseau in albastrul ochilor sai usor ascutiti.

- Sunt nepotul gazdei.

- Incantata!

Aimee dorea sa-si continue drumul insa privirea insistenta o pironea de podea.

- Trebuie sa plec! Ma scuzi!

- Nu vrei sa bem o cafea?

- Nu, imi pare rau, dar chiar trebuie sa plec. Vorbim mai tarziu.

Spunand acestea, Aimee se avanta pe scari si iesi din casa cu toate ca n-avea de gand sa faca asta.

- Cu siguranta vom vorbi mai tarziu Aimee!