Capitulare

Sunt prinsa intr-o panza de paienjen si vad paianjenul apropiindu-se de mine. Inima-mi pulseaza ca nebuna, o simt in gat, o simt cum incearca sa-mi iasa pe gura. Nici macar nu incerc sa o inghit, sa o intorc la locul ei. O las sa scape, sa evadeze. Ma predau paianjenului care respira deasupra mea. Intunericul ce sufoca totul ii face ochii sa straluceasca precum diamantele, oferindu-mi sclipiri din viata mea care e pe cale sa sfarseasca sufocata in aciditatea stomacului bestiei. Creierul meu isi tipa plamanii; macar de ar avea asa ceva, poate atunci vocea sa ar fi fost mai patrunzatoare si m-ar fi determinat sa ma salvez. Mecanismul de supravietuire cu care este inzestrata fiecare persoana la nastere , mi s-a defectat acum ceva vreme… Nu am nici o dorinta de supravietuire… Saliva calda din gura paianjenului imi imbalsameaza trupul…

S-ar putea sa-ti placa si acestea

4 Comments

  1. esti trista si nostalgica. sa stii ca instinctul nu ti a disparut..poate motivatia..poate dorul de viata…de frumos..de fericire!
    dar il vei regasi. nu renunta.
    paianjanul da o usoara senzatie de eliberare..insa infrunta-l ..intelge-l si vei vedea ca mai departe de el..esti doar tu si propriile nelinisti. intelgandu-le, vei vedea raza soarelui..curaj!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...