Cheia

Mergea agale pe straduta stramta, tragand dupa ea o geanta. Suspina si ridica din umeri adesea, de parca purta o discutie cu cineva iar gesturile ii intareau punctul de vedere. Ajunsa in fata casei, isi concentra toate suspinele intr-un singur pumn cu care lovi usa de la intrare. Apoi scoase cheile si descuie, trantind usa in spatele sau. Isi arunca geanta intr-un colt si urca scarile, grabindu-se sa ajunga in camera sa. Se arunca in pat si isi afunda nasul adanc in perna si tipa pana obosi.

Intunericul pe care il iubea atat de mult pentru ca o facea invizibila, se ascundea sub pat sau in umbrele obiectelor din camera, iar agitatia retragerii fortelor intunericului ii gadila cozile ochilor. Contrariata, scoase capul din perna. Privind spre usa, zari un barbat. Corzile vocale obosite de la tipetele infundate in perna, nu mai puteau incorda sau vibra niciun cuvant, o grimasa Dostoievskiana strigand in locul lor. Insa nu prezenta aparent fizica o buimaci, ci anatomia acestuia.  Pielea sa stravezie lasa sa se vada organele ce il propulsau acel trup, organe formate din litere care la randul lor alcatuiau cuvinte, pe cand trasaturile fetei acestuia ii schitau in minte chipul barbatului pe care il iubea.

O mana, lipsita de schelet, isi rasfira degetele inaintea ei oferindu-i o cheie. Bratul ei paralizat de socul aparitiei, se dezmorti, apucand cheia mecanic. Apoi barbatul isi indrepta mana la piept, aratand in dreptul inimii lacasul unde se potrivea acea cheie.

Tremuranda, inca neputand sa articuleze un cuvant, se dadu jos din pat sa descopere ce anume descuia cheia. Odata introdusa in lacasul menit, trupul barbatului se sparse, imprastiind cioburi in toata camera facand-o sa isi apere chipul cu palmele pentru o secunda. In locul barbatului ramasese o usa veche din lemn cu balamele greoaie de fier prin a carei intredeschidere patrundea un aer rece.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...