Destin 1

Sfarsit de vara, soare, cald, sufocant. Isi tragea picioarele dupa ea cu greutate si se oprea des sa se uite in urma. Inaintea ei, fratele si tatal ii carau bagajele. Incepea primul an de facultate iar amalgamul de sentimente ii rascoleau matele si ii umpleau cu plumb picioarele. Ajunsa in fata camerei de camin strangea cheia in palma si se gandea ca odata ce va deschide usa o noua viata si o noua lume se va asterne inaintea ei. Si-o dorea, voia sa scape de multe, isi dorea ceva nou insa, ciudat sau nu, se temea de acest nou. Intrata in camera privi in stanga  si in dreapta; spatioasa camera, insa parca totusi mica pentru cele 4 paturi pe care le acomoda. Isi arunca bagajele pe unul dintre paturi si se priponi la geam. Statea la etajul 4 al caminului si putea vedea terenul de sport si facultatea cu usurinta. Studentii intrau si ieseau din facultate ca dintr-un furnicar. Un zambet ii schimonosi chipul. Rasufla adanc si se arunca pe pat cu gandul sa digere circumstantele dar in usa se rasuci o cheie. Era Dana, cea mai mare locatara a camerei de camin; mare de varsta caci fizic nu depasea 1.50 m. S-au imprietenit repede, iar Dana se oferi sa-i arate imprejurimile si sa o invete cum merg lucrurile. Ii era recunoscatoare, chiar isi dorea un mic ajutor. Zilele se succedau fara prea mari evenimente, cunostea zilnic pe cineva nou, insa se simtea apropiata de o anume fata, Mari, colega de grupa. Era iesita din tipar, ciudata, la fel ca si ea si probabil de aceea o placea. Intr-una din iesirile lor prin oras se oprira in fata catedralei dezbatand diferite subiecte. Radeau si se prosteau, se aprindeau in contraziceri. Prin fata lor, prinsi tot intr-o discutie aprinsa, doi baieti le acaparara atentia. Mari zambi si se ridica indreptandu-se spre ei. Ii servi o palma peste ceafa unuia dintre ei:

– Nu mai saluti lumea?

– Cacat! Nu te-am vazut, eram prins in conversatie! Ce faci?

– Plimbari nocturne. Tu?

– Singura?

– Nu! Cu ea.

Si indrepta un deget catre fata care zambea timid pe scarile catedralei. Ea se ridica si cobori sa se alature grupului pentru a fi prezentata cordial.

– Gabriela!

– Petru!

Si Petru isi vazu in continuare de discutia cu Mari ignorand-o. Gabriela profita de aceasta lipsa de interes fata de ea ca sa studieze specimenele masculine. Facea des asta, ii placea sa analizeze fiecare gest, grimasa, cuvant. Petru, un rocker pletos de un metru saptezeci si ceva de centimetri, isi acompania cuvintele cu gesturi largi. Privirea un pic incetosata si chipul inflacarat denota prezenta in organismul sau a alcoolului. Era amuzant si carismatic, grimasele sale fiind cat se poate de atragatoare. Isi pleca putin privirea, astfel incheindu-si procesul analitic si rasufland adanc isi spuse ca nu e genul ei. Baieti saluta respectuos si isi vad de drum.

– Mare figura de om si asta.

– Da! Observ. Si foarte “vesel”!

Incepuse sa ii placa mult noua ei viata. Ii placeau si colegele de camera. Petreceau mult timp impreuna in zilele lor libere. Intr-o dimineata foarte insorita muzica duduia in boxele mici de calculator. Toate erau bine-dispuse si sumar imbracate, pregatindu-se fiecare pentru o noua zi de cursuri. Gabriela era tolanita in patul cel mai aproape de usa citind “Codul lui DaVinci”. Galagia mare de pe palier le facu atente. Se auzeau voci de baieti in caminul pentru fete. Fiecare specula prezenta masculilor in cuibul lor. Vocile se auzeau tot mai tare pana ce s-au concretizat intr-un ciocanit in usa. Dana dadu muzica mai incet si fugi sa deschida. 4 baieti faceau reclama la pasta de dinti, una cu aroma de bere, de altfel, voiosi nevoie mare. Tineau in maini flyere si le invitau la diferite evenimente studentesti si petreceri organizate pe moment. Fetele se amuzau cumplit, mai putin Gabriela care statea linistita in pat. Insa una din voci ii starni curiozitatea asa ca se ridica sa intalneasca sursa. Era Petru. Zambi in coltul gurii, le dadu pe fete de la usa si ii invita pe baieti sa isi vada de drum. Petru isi facu loc si veni mai aproape de usa. Respira adanc si isi infipse o mana in tocul usii, asta ca sa nu cada, si o invita pe Gabriela la o plimbare cu motorul. Aceasta zambi calm si refuza politicos spunand ca ramane pe alta data, ea stiind ca acesta nu poseda motor. Petru insista si scoase telefonul din buzunar si ii ceru numarul. Ea refuza insa ii oferi in schimb ID-ul de messenger pe care Petru si-l nota cu mare greutate caci vaporii bauturii si ai textelor ce le indruga ii incetosau privirea,  si cu o fluturare de mana le inchise usa.

Trecusera cateva zile de la incidentul cu masculii. Era weekend si se indrepta catre casa. Ajunsa acolo se refugie in camera ei cum facea de obicei si porni calculatorul. Spre surpriza ei avea un mesaj de la Petru:

– De ce mi-ai dat ID-ul de messenger si numarul de telefon nu?

– Pentru ca pe messenger iti pot da ignore daca nu imi convine ceva.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...