Fiara

Isi continua drumul anevoios prin intuneric si durere acompaniata de vociferari si vaiete. Pasii ei marunti si nesiguri erau durerosi, o chinuiau caci drumul era pavat cu spini. In bezna sufocanta zareste o lumina fada. Spinii dureau mai putin la gandul ca acea lumina ii poate aduce eliberarea, linistea. Pasea grabita si pentru prima oara dupa atata timp in pieptul sau se simtea speranta; insa cu cat se apropria mai mult de acea lumina care se dezvalui a fi o usa intredeschisa, lanturi grele cu carlige la capat se infigeau in carnea ei deja mult prea suferinda. Inainta in ciuda durerilor crunte, jinduia dupa acea scapare. Chinuita de raceala carligelor adanc infipte in trupul ei, si cu lacrimi grele pe chipul obosit ajunge in fata usii spre care intinde mana zambind temator. Deodata, undeva in departare, se aude un sunet infricosator, o masinarie de tortura se porneste si odata cu usa cere se deschide incet, lanturile se tensioneaza si incep sa traga carligele catre sursa lor. Muta de durere privea inerta spre ce se afla in spatele usii in timp ce masinaria acea ingrozitoare isi chema la san copiii infipti in trupul ei. Carligele ii sfartecau nemilos carnea si la un raget de fiara aceste bestii se smulg definitiv luand cu ei bucatele din trupul ei, lasand restul sa zaca pe pamantul rece, plin de spini, ascultand simfonia sangelui sau scurgandu-se. “M-ai mintit!”, rosti ea cu ultimele forte privindu-l in ochi.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...