Genunchiul firav

Statea in fata ei cu ochii inrosoti si gura spumegand, urland la ea cuvinte, aruncandu-le precum bolovani ce o loveau cu cruzime.

Il privea, la inceput cu furie si ura, neintelegand cum poate spune ca o iubeste si in clipa urmatoare sa reverse asupra ei mizerie si cruzime; apoi cu mila, intelegand ca singurul mod de a se simti bine cu el este sa o umileasca, sa o coboare la nivelul lui.

Acel suflet mic, natang, se ridica de peste tot ca duhoarea dintr-un starv cautand sa sece roseata obrajilor ei, sa indoaie genunchiul firav inaintea lui.

Surasuri si incruntari se luau la goana peste fata deschisa a fetei care cauta in adancul ei linistea, o armura impotriva bolovanilor.

Isi inchise ochii si trase aer adanc in plamani. Si il simti… Simti mirosul. Mirosul statornic al identitatii personale, pe care el se straduia cu atata ardoare sa-l evapore.

Si genunchiul firav se intari!

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...