III. The Day After

Pleoapele ii erau ca de plumb, iar genele parca innodate… prin micile crapaturi dintre pleoape navalea o lumina puternica dar calda si zarea din ce in ce mai mult din camera ei. Pe fereastra soarele o privea imbietor. Zambea… “Ce vis ciudat am avut!”. Rostind acestea realiza ca nu se afla in pat acolo unde trebuia, ci exact langa peretele unde cu o noapte inainte se intamplase tot acel cosmar… se ridica putin contrariata si privi peretele din care lipseau bucati de tencuiala… erau pe jos… pipaind peretele observa pe mainile sale firisoare de sange inchegat in rani adanci…”Dar a fost un vis…”, isi repeta neincetat, si totusi ranile de pe mainile ei spuneau cu totul altceva…. “Am lovit prea tare peretele si m-am ranit … nu s-a intamplat nimic”, spunand acestea se avanta spre baie unde curatandu-si ranile se privi in oglinda cu un aer de confuzie: “Ce se intampla cu mine?”. Lasand deoparte intrebarile la care nu putea gasi un raspuns, isi continua rutina obositoare de la facultate. Pe seara dorul de el incolti in sufletul ei insa decise sa nu il caute decat cand va ajunge in intimitatea peretilor ei. Parasise facultatea si se aventura pe drumul spre casa in amurg. Pe ici pe colo cate un student ratacit grabit sa ajunga la ultimul curs, cupluri ce isi impreuneaza buzele sub sigiliul fulgilor de zapada si ea… ea si gandurile ei. De cand cu dorul incoltit in suflet, optimismul incorporat in fiecare celula a ei inca de la nastere, isi facuse loc prin maldarul de amaraciune si deziluzie ce il sufoca desenandu-i un frumos zambet. “De abia astept sa ii aud glasul!”. Pasul grabit de nerabdare ii impletea in par fulgi de nea facand-o sa arate ca o printesa in mintea careia se derulau diferite scenarii legate de cum avea sa se desfasoare conversatia lor. Ar fi vrut sa il vada dar cum ii explica palmele stranse bine in bandaje? Cum ii explica acele rani pe care nici ea nu le intelegea sau refuza sa le inteleaga? Gandindu-se la aceste lucruri nici nu realiza cand a ajuns acasa. Nerabdarea si emotia puerila ce o stapaneau o impinse sa faca o pirueta si o plecaciune in fata unui public imaginar, insa, de nicaieri, niste aplauze o trezira din visare. Ridicand privirea, la intrarea in casa se afla el placut impresionat de copilaria ei…

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...