Iubirea nu cunoaste moarte

Zorii zilei i se jucau pe gene facand-o sa zambeasca. Deschise strangareste un ochi, privi desteptatorul de pe noptiera si intinse o mana sa-l dezactiveze. Ceasul sau biologic ii devenise un aliat, mai bun decat orice desteptator. Se ridica cu greu din patn caci somnul refuza sa-i paraseasca trupul. Pasea agale, mai mult tarandu-si picioarele, pana ce in dreptul usii cazu, impiedicata de una dintre camasile lui; o lua suparata de jos si mormai:

– Cand o sa se invete sa nu le mai lase peste tot?

Apoi zambi si ii stranse la piept camasa.

– Il iubesc!

Cand ajunse in bucatarie deschise geamul si inspira adanc aerul rece. Puse un ibric pe foc si scoase cafeaua dintr-un dulapior. Mirosea atat de bine! Doua cani caraghioase colectara cafeaua fierbinte. Se intorsese in dormitor si trase draperiile de la geam pentru a lasa si mai multa lumina sa intre in camera. Tiptil se urca in pat isi trase plapuma la piept si sopti:

-Sorin! E timpul sa te trezesti!

– Mmmmm….

– Nu mai mormai, ca avem multe de facut azi!

– 5 minute!

– Le-ai dormit deja!

– O sa ma transform intr-un monstru daca nu dorm suficient.

– O, Doamne, biata de mine! O sa-mi faci rau?

Marai si se napusti asupra ei facand-o sa tipe. O saruta tandru, strangand-o tare in brate.

– Mmm… raneste-ma in continuare bestie!

Radeau cu pofta, bucurandu-se unul de celalalt.

– Vreau sa mancam la restaurantul din colt azi.

– Cum vrei tu iubito.

– Ce-ai zice daca am fugi azi undeva sa fim doar noi doi?

– Parca spuneai ca avem o groaza de treaba azi?

– Mda, dar pot sa le las instructiuni parintilor mei si se vor ocupa ei de detalii legate de nunta.

– Ok! Sunt de acord. Si unde vrei sa mergem?

– Hmmm… Nu stiu, nu pot sa gandesc cu stomacul gol…. hai sa mancam intai.

Imbracatul pentru iesirea in oras era o provocare, caci cu greu stateau hainele pe ei, mai mult cadeau. Strazile erau pline, oamenii se grabeau in diferite directii sa ajunga la servici. Lor nu le pasa, vorbeau, radeau, se comortau de parca erau singurii oameni de pe planeta.

– Vezi cum se uita lumea la noi?

– Eh, suntem frumosi iubitule, si iubirea noastra ii face gelosi.

La restaurant au intampinat aceleasi priviri reprobatoare.

– Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?

– Buna ziua! Am dori o masa pentru doua persoane, va rugam!

– Doua persoane?

– Da, nu se vede?

– Sigur nu vreti pentru o persoana?

– Domnule va sfatuiesc sa va luati ochelari pentru ca e clar ca aveti probleme. Vreau sa vorbesc cu managerul dumneavoastra.

– Nu doamna, nu este nevoie, urmati-ma o sa va conduc la masa dumneavoastra. Imediat va veni si chelnerul sa va preia comanda.

– Multumim!

Micul dejun a fost ingerat cu greu, insa incercau sa ignore privirile celor care nu le intelegeau iubirea. Curand ajunsera inapoi acasa pentru a impacheta cate ceva pentru un weekend la munte.

– Tata, ce cauti aici?

– Unde ai fost? M-ai ingrijorat!

– Vai! Dar de ce? Am fost sa mancam.

– “Sa mancam”?

– Da. Iubitule, te rog, duci tu hainele in cuier?

– Fata mea! Nu e nimeni aici inafara de noi.

– Tata ce ai patit? Eu inteleg ca esti putin suparat pe Sorin dar nu e cazul sa-l ignori!

– Sorin e mort! Ti-ai luat pastilele?

– Ba nu e mort! E in camera cealalta. N-am nevoie de pastile!

– Draga mea trebuia sa-ti iei pastilele… mi-ai promis!

– Nu le mai vreau. Ma tin departe de el.

– Dar el nu este real, e doar o inchipuire de a ta. Sorin e mort!

S-ar putea sa-ti placa si acestea

14 Comments

  1. Ea traieste prin el , deci nu e morti . Cine a zis ca e mort nu este normal. Trist dar adevarat , sunt multi care azi traiesc cu o iluzie , dar o iluzie frumoasa . Cati din noi nu traim cu o iluzie , cati nu speram ca ea (care a plecat la altul si nu e moarta ) sa se intoarca inapoi .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...