La fereastra

Casa creste cenusie in vazduhul spalacit de seara. La fereastra, un licarit de lumanari contureaza o silueta firava, imbratisata de un par bogat, ondulat. Ii parea ca danseaza, ca o balerina gratioasa, pe o scena care nu merita atingerea picioarelor ei, picioare pe care le-ar saruta necontenit daca i-ar permite.
Si cum i-ar putea permite? Nici macar nu stie de existenta lui in acea forma, iar curajul de a sta in fata ei si a-i spune macar un cuvant nu e decat un vis.
Vantul a inceput sa adie, si ca un hot, da la o parte perdeaua ferestrei luminate, intra si iese rapid luand cu el parfumul dulce si proaspat al fetei, aducandu-l ca un complice privitorului stingher. Zambind, inchide ochii si largindu-si narile inspira cu aviditate aerul parfumat inchipuindu-si mana delicata a fetei pe fata lui.
Deschide ochii si se trezeste in intuneric. Lumina calda a lumanarilor a fost stinsa de acea mana ce acum cateva secunde si-o imagina pe chipul lui. Perdeaua nu mai flutura in vant, complicele lui izbindu-se nemilos de fereastra.
Ramase singur intr-o impletire absurda de umbre, ca un dans al ielelor, afundat intr-o mare de cuvinte, amintiri si sentimente din care nu mai izbutea sa iasa.
Isi simtea muschii contractandu-se, un tremur usor se instala in palmele sale, o gheara se infige in pieptul lui si o durere ca un trasnet ii agita fiecare nerv din corp. Cu greutate, isi intoarce spatele ferestrei si, pas cu pas, o lasa înecată intr-o departare sumbra.
Ajuns acasa, se intinde tremurand si inspirand adanc se lasa purtat de somn pe taramurile uitarii, in timp ce licarirea unui rest de lumanare deslusea “Aici se odihneste…”

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...