Noapte

Noapte iar. Pentru ea nu se mai sfarsea. Intunericul o cuprinde si asemeni unui sarpe o sugruma si ii intra prin ochi, pe gura, pe nas; vrea sa ajunga, trebuie sa ajunga la sufletul ei. Acolo mai exista un pic de nectar, speranta, ce trebuie consumat si raul secat. Mainile firave lupta, se misca frenetic, o raza calda si straina a soarelui alunga reptila. Poate sa respire, ochii vad din nou, gura poate sa simta gustul dulce, raul izvoraste din abundenta. Prin tavanul crapat cerul se deslusea plin de stele; o dorinta ii fulgera pieptul. Inutil totusi, caci stelele nu cad pentru ea. Vrea sa se ridice, dar un picior e rupt si pe jumatate ingropat in pamant. Cu chipul schimonosit isi arcuieste degetele si sapa pamantul sa se elibereze. O picatura rece I se prelinge pe chip urmata de inca una si inca una, ploaia se iveste si pamantul se inmoaie. Se ridica urland caci durerea e mare si schiopateaza catre usa; care usa? Caci demult nu mai exista. A deschis-o si bestiile au dat navala, au smuls-o. Afara, luna se odihnea pe pamant, grasa si lenesa. Licurici zburau frenetic incercand sa oglindeasca stralucirea stelelor. Intinde mana si atinge unul. Acesta cade pe pamant si se stinge; plange, distruge tot ce atinge. Isi pleaca chipul si se dezbraca, lasa in urma hainele inglodate si paseste catre luna. Un strigat si apoi liniste, luna a inghitit-o…

S-ar putea sa-ti placa si acestea

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...