Nu pot sa spun

Adesea inchid ochii si dezvelesc tabloul pictat de sentimente, germeni ai iubirii, dand la o parte vestmantul ratiunii si praful sperantelor trecute pentru a retrai acele clipe, inviind fiorul imbratisarii tale.

Nu pot sa spun de ti-e glasul frumos, insa stiu ca atunci cand il aud ma infior si toata ma frang imbatata de dor… fara glasul tau mi-e orice de prisos. De carnea, de bratele tale ce stiu? Doar atat: iti apartin! Si ma inebuneste acest gand, asa incat somn n-o sa am pana cand stapana deplina a lor n-am sa fiu!

S-ar putea sa-ti placa si acestea

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...