Scrisoare I

Limbile zgomotoase ale ceasului impung nemilos in coaste ora 3 dimineata… iar eu iti duc dorul! Stiu ca iti lipsesc randurile mele, insa am vrut sa tin totul pentru mine, un fel de proces de fermentatie a existentei, le-am lasat sa fiarba, sa se tulbure, sa se decanteze, sa capete tarie. Am refacut drumurile parcurse, drumuri taiate de suflet, sunete informe au prins viata. Pielea inca imi freamata de sarutarea mestesugita a atingerii tale, inca manifesta prin palpit si sudoare rece lupta dintre focul pasiunii si fibrele constrangerii. Visele devin din ce in ce mai greu de separat de realitate, cu anevoie imi descurc capul de umbre si imi sterg de pe ochi vedeniile. Am vazut acolo, in pupila ta ceva interesant, pe gat in stanga, vena statea incordata sub carne; intregul univers senzorial al fapturii mele si al fapturii tale devenise un valvoi salbatic. Desi simtirile sunt procese ale sufletului imaterial, iata ca acele simtaminte actionau precis si simultan asupra materiei. Carnea ne era chinuita de sucurile otravite ale dorintei si neputintei, facandu-ma sa simt pe sub piele fiorul pe care aceasta dezordine si contradictie il fugareau incoace si incolo.  Fluidul ochilor tai era plin de ceata gandurilor…

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...