Sincron mental

Si cum se termina o astfel de prietenie?
Cu o tacere absoluta si absurda, care secera si macina radacinile ce le-am crescut in atatia ani.
Ne ranim reciproc cu aceasta tacere, si ne place, ne desfatam cu dulcele pelin al durerii. Suntem ipocriti si prosti. Uitam ca inainte de toate am fost…suntem prieteni, ca niciunul dintre noi nu va mai avea parte de un alt suflet alaturi de care sa se bucure de ce ne-am bucurat impreuna. Si daca tu crezi altfel esti un prost ce se minte singur!

Da, e greu, avem regrete, greseli justificate sau nu, poate e totul mai usor fara celalalt insa e oare si mai bine? E mai bine fara cel care te privea in ochi si fara sa spui un cuvant stia ce ai nevoie? E mai bine fara cel care, desi la sute de km departare, stia ce e cu tine inainte ca tu insuti sa te dumiresti?

Poate sunt nebuna, dar mai bine e cu prietenul meu chiar daca uneori e un chin.
Si totusi, cum se incheie un astfel de sincron mental?
Printr-o tacere stupida!

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...