Suflet inmarmurit

O privea multumit, fericit ca a gasit-o. Zambetul lui larg ii trada amalgamul de sentimente ce i se viermuiau in interiorul coastelor si in stomac. Ii pregatise piedestalul acum multa vreme. Il asezase intr-un colt al camerei unde lumina de afara ar fi imbalsamat-o tot timpul, iar noaptea, licaririle flacarilor din semineu i-ar contura silueta in intuneric.

O lua cu blandete in bratele sale si o puse pe piedestal. Arata ca o regina, regina vietii lui. Ii mangaie tandru chipul de marmura, minunandu-se de trasaturile sale angelice, perfecte. Se aseza pe un fotoliu in fata ei continuand s-o admire. Deodata o umbra de tristete ii inconvoie zambetul, un semn de intrebare ii agita sinapsele. Oare are inima? Acest lucru il tulbura. Se ridica dupa fotoliu, se apropie de ea si-i atinse usor pieptul cu palma. Dincolo de raceala marmurei nu simti pulsatiile unei inimi. Isi retrase brusc mana si iesi grabit din camera. La scurt timp se intoarse cu o cutie mica din care scoase pe rand cateva unelte: rabdarea, curajul, sinceritatea si iubirea, si le aseza unele langa altele. O privi din nou, minunat si indragostit. Ii era teama sa nu o raneasca, sa nu-i lase urme si crapaturi pe marmura ei perfecta. Cum putea oare sa sfarame marmura fara sa o distruga, fara sa-i tulbure miezul? Se uita lung la unelte si alesese rabdarea si curajul pentru a ciopli usor suprafata marmurei. Din cand in cand scutura praful cu sinceritatea si iubirea.

Soarele ardea tare pe cer, inundand camera cu valuri vaporoase de lumina, cand el a lasat uneltele jos si s-a dat un pas mai in spate pentru a o privi in intregime. Chipul ei, mai expresiv ca niciodata, il bucura, il facu sa simta ca nu a muncit inzadar. Prin crapatura micuta din pieptul ei zari un cristal, care la atingerea luminii parea un caleidoscop. Nicicand nu vazuse ceva atat de frumos. Isi sterse palmele cu meticulozitate si le indrepta timid spre pieptul ei. Acum ca ii aflase inima dorea sa-si lase amprenta asupra ei, sa-l poarte mereu cu ea. Atingerea ii produse fiori calzi, o voluptate smintita.

Deodata, varfurile degetelor sale simtira un palpait. Isi retrase palmele si ii privi chipul; marmura fina se transforma in cea mai catifelata piele, iar ochii sculptati cu maiestrie isi atintira verdele intens asupra lui. Carnea suava cu incheieturi ii cazu in brate!

S-ar putea sa-ti placa si acestea

13 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...