V. Madness

Adunandu-se de pe jos bucatica cu bucatica, se indrepta spre confortul patului ei. Mainile inca o ardeau si zvacneau de la stransoarea lui. Ii revenise starea ce o sufoca de atata timp. Se simtea atat de singura, de neajutorata, de neinteleasa. Se ghemuise in pozitia fetusului tradand nevoia de afectiune parinteasca; insa nici de acest lucru nu se putea bucura. Plecase de acasa de 2 ani de zile, in urma uneia din nenumaratele certuri ce aveau loc in casa parinteasca. Parintii ei erau ca si dusmani de ani de zile; ura, reprosurile, raceala erau elemente importante ale acoperisului de deasupra capului ei. Ii lipseau multe lucruri de mica, iar vorbe precum “Imi pare rau ca te-am nascut!” o mancau pe dinauntru, mutiland-o sufleteste. A plecat crezand ca nu va mai fi o povara, ca totul va fi mai bine asa, insa la scurt timp acestia au divortat fiecare pornind pe drumul lui, chiar refacandu-si viata alaturi de altcineva. Era complet distrusa, disparu si ultima idee de familie ce ii mai ramasese. La scurt timp dupa aceste vesti l-a cunoscut pe EL. Era fericita pentru prima oara dupa atata timp. Isi dorea o familie, familia ei si pentru asta a inchis ochii la multe lucruri sperand ca se vor schimba in timp. Dar parca timpul le-a agravat, iar incercarile ei de rezolvare, de comunicare erau in van pentru ca nu o asculta, EL avea dreptate si punct. Insa nu putea termina, nu putea renunta la el. Il iubea sau l-a iubit… nu ii mai era foarte clar sentimentul ce il nutrea pentru el. Privea in gol, din cand in cand incercand sa desluseasca cate ceva in intuneric. Deodata, intr-un colt o umbra alba aparu care miscandu-se de-a lungul peretelui disparu in celalalt colt urmat de rasete. Ramase paralizata o clipa, iar apoi speriata aprinse veioza “Ce a fost asta?”. Era cat se poate de treaza, deci ceea ce vazuse nu era un vis… un fior rece i se prelingea pe sira spinarii… “Oare nici noaptea trecuta nu fusese un vis? Am innebunit!”. Petrecu ore in sir uitandu-se pe pereti, gandindu-se la sanatatea ei mintala pana ce pe nesimtite somnul ii impreuna pleoapele. Zorii zilei o gasira la fel de nelinistita insa cu o hotarare luata, sa isi caute parintii, sa regasesca acel sentiment de siguranta.

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...