The Womb (2011)

It’s almost incomprehensible. Billions of amazingly complex patterns permanently whirling about us that never repeat themselves.

Este un film greu de digerat, tema centrala fiind clonarea, ce ridica probleme morale accentuate de limite estompate de dorinte si sentimente puternice, de egoism.

Pe masura ce-l vizionezi, tot mai multe intrebari de genul: “a facut bine?”, “eu as fi facut asta?”, “de ce a facut asta?”, “poate era mai bine asa?”, etc. isi fac loc in creierul tau, pe masura ce stomacul se strange mai putin sau mai mult, depinzand de ce fel de persoana esti.

Raspunsuri clare, definitive nu primesti, insa ti se ofera scurte ragazuri pentru a asimila evenimentele, deciziile personajelor si sa reflectezi un pic asupra lor, poate chiar sa gasesti punctele semnelor de intrebare, prin introducerea de scene simple, statice, emotionale, reprezentate adesea de plaja, apa, sau close-up al cate unui personaj.

Ca tot am adus in discutie personajele, Eva Green este cap de afis, si una dintre preferatele mele. Isi joaca rolul foarte bine, spunand foarte multe lucrurile fara sa deschida efectiv gura, grimasele, privirea, simpla miscare a unui brat fiindu-i incarcate de suficienta emotie si mesaje incat nu are nevoie de multe replici.

Fara sa ma lungesc, inchei cu parera mea personala, care este una favorabila, mi-a placut filmul, prin intermediul lui am accesat o parte a fiintei mele “rezervata” situatiilor disperate, limita, imposibile sa spunem asa, m-am cunoscut un pic mai bine pe de o parte, pe de alta parte insa, au ramas si intrebari neraspunse, probabil pentru ca nefiind pusa in situatiile respective incarcatura emotionala nu ma impinge spre un raspuns clar.

Va invit sa-l vizionati si sa-mi lasati parerea voastra!

 

S-ar putea sa-ti placa si acestea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Facebook Comments ...