Domnisoara Christina

Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în aşteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor beţiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcesti închipuiri de dragoste nu picurase […]

Continue Reading

Cana plina

Vreau sa simt ceva… altceva… In fiecare zi indes adanc, cu inghitituri mari, orice dorinta, orice sentiment de dor de mai bine. Vreau sa simt altceva inafara de ura, dispret, regret, resentimente. Imi port gandurile ca pe o cana plina. Ma opresc din drumul meu din cand in cand ca oglinda lichidului din cana sa […]

Continue Reading